Ziua Mondială a Zonelor Umede
Zonele umede constituie o parte fundamentală a capitalului natural, fiind sisteme ecologice de o importanță deosebită.
Conservarea acetora şi utilizarea durabilă a resurselor naturale a fost susținută la nivel internațional încă din secolul trecut, prin Convenția Ramsar, care a fost semnată la 2 februarie 1971, în oraşul Ramsar, Iran.
Astfel, zonele umede sunt definite ca fiind “întinderi de bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri” – Convenţia Ramsar (Art. 1.1).
Acestea, în complexitatea lor, au funcții multiple, cum ar fi:
- capacitatea de absorbție și stocare a unui volum mare de apă în timpul inundațiilor (înlocuind o serie de lucrări hidrotehnice construite cu costuri ridicate);
- oferirea habitatului natural (reproducere, cuibarire şi hrănire) pentru cât mai multe specii de plante, animale, păsări acvatice, inclusiv speciile aflate pe cale de dispariție;
- protecție a resurselor de apă subterane;
- reîncărcarea acviferelor;
- alimentarea cu apă a râurilor;
- depoluarea surselor de apă, funcționând ca un bazin de oxidare biologică și chimică;
- oxigenarea apei prin vegetația bogată;
- reglarea microclimatului.
În acest context, la nivelul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor au existat preocupări privind refacerea zonelor umede, prin Serviciul Ecohidrologie și Protecția Calității Apelor, din cadrul Departamentului Gospodărirea Apelor.
Specialiștii noștri au elaborat studii complexe de cercetare privind problematica asigurării conectivităţii laterale, prin propunerea unor soluții potențiale de refacere a zonelor umede, în cadrul Direcției tematice „Studii pentru fundamentarea politicilor și strategiilor naționale în domeniul gestionării durabile a resurselor de apă și managementului riscului la inundații”.